Misreport: Ce semnificație a avut ziua de 9 mai și ce înseamnă ea astăzi pentru Vladimir Putin?
Cosmin Popa: Cred că ar trebui să spunem că ne simțim cu toții ca niște psihiatri care încearcă să ghicească lumea unui schizofrenic, s-o ordoneze. Deși ea e foarte ordonată, în logica ei interioară. Spun asta pentru că până acum nu exista un astfel de interes pentru ceremoniile organizate în Rusia de 9 mai.
Dar, încercând să punem lucrurile în ordine, cred că trebuie să începem cu o definiție: și asta ar fi că parada de 9 mai și al Doilea Război Mondial, în felul în care e el prezentat astăzi de către propaganda putinistă, reprezintă mitul fondator al Rusiei, ca mare putere, în viziunea lui Putin.
Ceea ce a făcut Rusia începând cu 2008, atunci când parada a început să fie organizată în Piața Roșie, reprezintă, înainte de toate, o declarație politică.
Pentru Putin, meritul celui de-al Doilea Război Mondial, apogeul URSS ca mare putere, ca superputere, reprezintă culminația politicii rusești, așa cum o vede astăzi Putin. În realitate, relația URSS cu această paradă a fost una destul de complexă.
Istoria paradei de 9 mai
În primul rând, la originea mitologiei sovietice stătea 7 noiembrie, și nu 9 mai. Aniversarea Revoluției bolșevice reprezenta momentul în care URSS își arăta puterea pentru a dovedi sieși și celorlalți că sistemul socialist era, până la urmă, un succes.
◾ Sigur că Stalin a exploatat imediat acest moment, încă din 1945, atunci când a organizat celebra paradă care a culminat cu aruncarea steagurilor germane în afara zidului mausoleului lui Vladimir Ilici Lenin, care a fost cu siguranță un gest de efect, menit să arate victoria totală a totalitarismului de stânga asupra celui de dreapta.
Însă imediat după acest moment, începând din 1946, lucrurile au început să se complice. De ce? Pentru că imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Stalin, dacă vreți, a intrat într-un soi de concurență cu ofițerii superiori ai Armatei Roșii, ofițeri superiori care, aliniindu-se în spatele
mareșalului Jukov - o personalitate foarte puternică și care acumulase în timpul războiului un prestigiu public imens - au remis o serie de păreri în legătură cu felul în care ar trebui să funcționeze URSS, odată cu dispariția Germaniei Naziste.
Opinii pe care Stalin le-a interpretat ca fiind un atentat la adresa puterii sale personale. De unde și seria destul de lungă de procese, cazuri penale instrumentate unora dintre cei mai cunoscuți generali ai armatei sovietice, folosind pretextul însușirii pe nedrept a bunurilor de război de către acești generali.
Între noi fie vorba, generalii sovietici deveniseră mari proprietari de valori materiale, culturale, europene, după cel de-al Doilea Război Mondial. Doar menționarea faptului că, la un moment dat, coroana regelui Belgiei ajunsese în proprietatea unuia dintre ei cred că ajunge pentru a ne face o imagine despre cât au furat ofițerii superiori ai Armatei Roșii din Europa, așa-zis „eliberată de germani”. Așa că Stalin a decis că marcarea sărbătoririi victoriei asupra Germaniei naziste este un gest politic destul de riscant, ca atare l-a oprit în ultimii ani ai vieții.
◾ Ideea transformării paradei într-o sărbătoare națională a venit abia după înlăturarea de la putere a lui
Hrușciov, în
1964, atunci când Brejnev, un mare iubitor al însemnelor militare, fiind el însuși un purtător de foarte multe distincții, tinichele și decorații, a decis transformarea momentului în sărbătoare națională, și permanentizarea paradei, dar – atenție! – această paradă se constituia doar din defilarea grupului de soldați veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial, în Piața Roșie.
◾ O paradă apropiată foarte mult de ce se întâmplă astăzi s-a organizat în Uniunea Sovietică de-abia în 1985, într-un moment de criză politică, atunci când în Piața Roșie au fost aduși nu doar soldații, ci și tehnica militară grea, ținând cont de faptul că la momentul respectiv, Armata Roșie lupta în Afganistan.
Este practic primul moment în care are loc o paradă la care participă o armată angajată în operațiuni de război, cu excepția acelei parade ad-hoc, din noiembrie, 1941, când soldații au trecut prin fața lui Stalin, aflat la mausoleul lui Lenin și s-au îndreptat direct spre centrul Moscovei, pentru a respinge ofensiva germană. Dar, cu excepția acelui moment, în ‘85 este anul în care are loc o paradă la care participă o armată angajată în operațiuni de război.
◾ O altă paradă la fel de importantă a avut loc aproape de destrămarea URSS, în 1990, iar tradiția a fost reluată într-un alt moment destul de complicat, în 1995, atunci când armata rusă era angajată în operațiuni de război, practic cucerea Cecenia generalului Djohar Dudaev, doar că atunci a intervenit o schimbare destul de interesantă, în sensul în care în Piața Roșie au defilat veteranii, iar într-un complex memorial dedicat celui de-al Doilea Război Mondial, în Moscova, a defilat tehnica.
1995 este și el un moment important pentru istoria contemporană a Rusiei, nu pentru că Rusia era angajată atunci în războiul cu Cecenia, dar pentru că în acei ani, președintele de atunci, Boris Elțîn, a resimțit acut nevoia reinstituirii unui tip de mitologie oficială de natură să-i aducă pe ruși din nou în jurul unei singure idei.
Și pentru că lucrurile erau destul de eterogene în sensul ăsta, s-a ajuns la concluzia că Războiul este evenimentul capabil să-i aducă pe ruși pe o platformă comună. Nu întâmplător, în 1996, Elțîn a convocat un adevărat conclav al intelectualității ruse, cerându-i acestuia, să elaboreze, aproape în marș forțat, o nouă idee națională.
◾ Momentul în care parada de 9 mai s-a transformat într-un gest de șovinism de mare putere sub coordonarea directă a președintelui Putin este 2008. Atunci parada a căpătat forma pe care o are și astăzi și s-a inserat definitv în noua mitologie națională a Rusiei.
Misreport: Au existat, de la începutul războiului din Ucraina, avertizări și luări de poziție că Vladimir Putin ar putea să anunțe un lucru sau altul de 9 mai, fie că ar vrea să încheie războiul acesta în 9 mai cu o victorie. S-a vorbit inclusiv despre un marș cu prizonieri de război ucraineni în Mariupol. Uitându-vă înapoi în istorie, aveți vreo așteptare față de ziua aceasta?
Cosmin Popa: Întrebarea dumneavoastră este foarte bună, dar ea pleacă de la premisa că istoria se repetă. Ceea ce este foarte problematic. Eu pot doar să raționez asupra acestui eveniment din 9 mai. Și trebuie să remarcăm faptul că Putin e prizonierul propriei propagande.
Vrând, nevrând, el trebuie să livreze ceva de 9 mai, fiindcă a început războiul sub auspiciile luptei împotriva nazismului. Războiul din Ucraina s-a dorit o reconstituire istorică sângeroasă a celui de-al Doilea Război Mondial.
Acum este important să ne uităm în jur și să tragem concluziile noastre, plecând de la evenimente. Și iată cum stau lucrurile: pe plan militar, Rusia nu va obține până la 9 mai o victorie semnificativă de natură să îi permită cine știe ce anunțuri solemne în legătură cu războiul din Ucraina. Nu toate rezervele rusești sunt angajate în luptă, nu a ajuns în regiunile în care și-a propus inițial. Și acest lucru pare acum imposibil, după felul în care se desfășoară militar.
În aceste condiții, Putin nu are foarte multe opțiuni.
◾ Una dintre ele e ca pe 9 mai să declare mobilizare și război, și atunci putem spune cu certitudine că suntem în pragul izbucnirii celui de-al treilea război mondial.
◾ A doua posibilitate este închiderea operațiunilor militare, anunțând… habar n-am ce, oricum adevărul nu este o chestiune de natură să incomodeze foarte mult comportamentul politic al lui Putin, așa că nu trebuie să ne facem probleme ce va anunța el. Dar va putea face și acest lucru. Însă, dacă face acest lucru, pentru Putin asta este o politică foarte riscantă. Asta înseamnă că se dorește conservarea situației de pe teren, ceea ce nu seamănă deloc cu o pace. Nu va fi decât o perioadă de tranziție către un alt război. Care, în opinia mea, va fi mult mai distrugător și mult mai sângeros decât cel de astăzi, din Ucraina.
◾ În plus, dacă mai face acest lucru, înseamnă că este foarte bine pregătit pentru începerea represiunii interne. Pentru o nouă serie de epurări.
Este foarte limpede că tot eșafodajul putinismului, într-o oarecare măsură tot - cel militar, cu precădere - s-a prăbușit în aceste luni, ca un castel de cărți de joc.
Putin aici, confruntat cu această situație, are două posibilități: ori să plece, ori să treacă la o politică dură de represiune, astfel încât să schimbe profilul sociologic și uman al propriului regim.
Să treacă de la acest sprijin de oligarhie și toată această grupare care a devenit nu doar deținător, ci și controlor al avuției naționale, la un regim politic bazat pe forță, violență, dar și pe un tip de entuziasm revoluționar inspirat din sentimentul revizionist, pe care l-ar putea inspira sfârșitul incert al faliei din Ucraina.
Acestea sunt opțiunile lui Putin. Nu sunt foarte multe, ele sunt dramatice.
Singura la care nu mă aștept este ca această paradă să treacă fără un anunț semnificativ. Este prima apariție la un eveniment public de natura aceasta. După cum ați observat, anul acesta n-a mai avut loc discursul în fața națiunii, și acela după practica americană. 9 mai va ține loc de toate.
Că va încolona prizonierii și va defila cu ei - e posibil. Această practică respingătoare a expunerii prizonierilor, precum în campaniile triumfale ale împăraților romani, replicată în contemporaneitate, vorbește foarte mult despre civilizația politică a rușilor și mai puțin despre prizonierii ucraineni.