Din același motiv, am pregătit o ediție light a newsletter-ului Misreport, în care ne-am gândit să vă propunem câteva teme de meditație în contextul actual. Și să explorăm câteva puncte în relația dintre naționalism, formele lui extremiste, apetența pentru teorii ale conspirației și dezinformare în perioada pandemiei.
- Un sentiment de mândrie și loialitate față de propria țară, deseori acompaniat de credința că aceasta e superioară / mai bună sau mai importantă decât altele
- Dorința unui grup larg de persoane (de pildă, persoane care au aceeași cultură, istorie, limbă etc) de a forma o națiune independentă proprie
Merriam Webster mai atrage atenția că, deși naționalism și patriotism se referă, ambele, la sentimentele de pe care le putem avea față de propria țară, cele două nu sunt sinonime. Dicționarul Enciclopedic (1993-2009) publicat la Editura Enciclopedică ne ajută să înțelegem diferențele.
Astfel, acesta adaugă că naționalismul s-a manifestat și se manifestă cu exaltare excesivă a superiorității unei națiuni față de altele și sub forma exclusivismului național în raport cu alte naționalități, îmbrăcând adesea forme de șovinism, rasism și hegemonism, care au condus la crearea premiselor izbucnirii unor conflicte interne și interstatale. O implicație pe care patriotismul nu o presupune neapărat.
Și? E greșit să ne iubim țara?
Nu, nu e :) Dar e bine să înțelegem felul în care diferite entități ne pot manipula, folosindu-se exact de instrumentalizarea acestor sentimente pe care le avem față de propria țară.
Cu alte cuvinte, folosindu-se de sentimentele sau emoțiile noastre, unele entități sau chiar națiuni ne-au sugerat povești simplu de înțeles drept explicații pentru problemele cu care ne confruntăm, și, în plus, ne-au indicat și un țap ispășitor pentru ele: ceilalți / străinii, cei care nu împart cu noi o identitate.
Și care e problema?
În primul rând, problema e că aceste presupuse explicații conțin doar bucățele răzlețe de adevăr, foarte simplificate și răstălmăcite, și montate în așa fel încât să susțină teza generală. Adică ele sunt imagini distorsionate ale realității.
📖 În plus, așa cum observa politologul Alin Fumurescu, poveștile pe care ni le spunem despre noi ne conturează, mai departe, realitatea. Și atâta timp cât considerăm aceste identități - naționalist, antivaccinist, conspiraționist etc - ca fiind identități politice, ele devin poziții de ne-negociat. Ce se întâmplă în lipsa negocierii?